s.n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2.Șanț, canal de scurgere din lemn. – Var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău, budereu. Mag. bödöny „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budălău, s.n. (linguroi de lemn cu care se bateuntul); budihace (var. budiheci, budihală, buduhală, buduhaie, buduhoi, etc.), s.m. (sperietoare, monstru); buduroi, s.m. (butoiaș, burduf). Rom. budalău, a ajuns în mag. (dialectal) în formabödölö (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 182). Cea mai mareparte a acestor der. au fost considerate creații expresive (cf. Iordan, BF,VII, 277).
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK