saigíu,
saigíi, s.m. (înv.)
1. slujbaș al
Porții otomane care strângea în Țările Române darea
plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest
scop.
2. (în forma:
saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol.
3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești;
comis, grăjdar.
4. (la pl.; reg.)
flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini.