buhái (buhai),
s.m. –
1. Taur. –
2. Berbec sau
țap de
peste doi ani. –
3. Instrument muzical (cf.
bou 3). –
4. Pelerină. Rut.
buchai,
rus.
bugaj, (
DAR) din tc.
buga „
taur” (cf.
bugă).
Ar putea fi și invers. După Lokotsch 339,
rom. provine din tc.; și din
rom. a
trecut în
pol. după Miklosich,
Wander., 12, și în mag.
bohaj (Edelspacher 10).