bujór (-ri),
s.m. –
Plantă cu
flori mari (
Paeonia officinalis). – Megl.
băjur. Sl.
božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich,
Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov.
božur,
alb.
božjur, mag.
bozsarosza. – Der.
bujorel, s.m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus;
Ranunculus repens;
Clavaria botrytis etc.);
îmbujora, vb. (a se înroși, a se
aprinde la
față).