buleándră (buléndre),
s.f. –
1. Zdreanță, cîrpă. –
2. Prostituată. Creație expresivă, de la
bulă cu suf. expresiv -
andră, cf.
fleandură, handră (Tiktin;
Iordan,
BF, II, 185). Mai
puțin probabilă der. din țig.
*bulengere „
pantaloni”, de la
bul „
cur”, menționat numai în
forma buiengere (
Graur 132 și
Graur,
BL, IV, 197). Celelalte
ipoteze sînt insuficiente (sl.
platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; sl.
blĕdĭ „prostituată”, după Philippide,
Principii, 151; cuvînt
legat de romanicul
balandra, cf. sp.
baladrán, după
DAR). – Der.
bulendros, adj. (zdrențuros).