săcălúș
,
săcălúșuri și
săcălúșe, s.m.
1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă,
iar apoi la parade; salvă de
săcăluș.
2. (înv.) pușcă mică folosită în evul mediu.
3. (reg.) pușcă de joc (pentru
copii).
4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care
produce explozie.
5. (reg.) praf de pușcă
pus în țeavă.
6. (reg.) bucată groasă (
sferică) de lemn sau dintr-un aliment.
7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, țăruș.
8. (reg.) lemn care se pune
cailor nărăvași în gură
când se potcovesc.