bursúc (bursúci),
s.m. –
1. Viezure (Meles taxus). –
2. Leneș, trîndav. –
3. Copil. – Mr., megl.
busuc. Tc.
borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg.,
rus.
barsuk, mag.,
pol., rut.
borsuk. – Der.
bursucă, s.f. (
plantă, Bartsia alpina);
bursuca (var.
bursuci, îmbursuca), vb. (a încreți);
bursoacă, s.f. (
plantă, Setaria glauca);
bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich,
Fremdw., 78 și
Wander., 12,
pol., rut. provin din
rom.