scâlceáză
,
scâlcéze, s.f. (reg.)
1. unealtă de pescuit formată dintr-o scândură (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit (vârșă); tălpig,
traglă, scâlcea.
2. lopățică cu care se îndeasă băteala,
când se țese.
3. lopățică cu care
ciobanii îndepărtează noroiul din stână.