că
conj –
1. Căci, fiindcă (introduce prop. cauzale). –
2. Introduce prop. dependente de un conjunctiv. –
3. Introduce prop. dependente de o exclamație sau interogație. –
4. Ce
bine ar fi,
măcar să (introduce aceleași prop. 2 și 3, al
căror prim termen rămîne neexprimat). –
5. Introduce o prop. care
depinde de un vb. „dicendi” sau „sentiendi”. –
6. În
limba pop., se folosește adesea ca expletiv. –
7. Cînd, după ce (exprimă o relație temporală). –
8. Dacă (exprimă o relație condițională). –
9. Exprimă o relație de
consecință. –
10. Oricît de,
chiar dacă (exprimă o relație de opoziție). –
11. Intră în compunerea unor locuțiuni conjuncționale cu sens: a) cauzal:
fiindcă, pentru că, din pricină că; b) restrictiv:
că doar, numai că, atîtă că. – Mr., megl.
că, istr.
ke. Lat.
quŏd (Cipariu,
Gramatica, 44; Pușcariu 245; REW 6970; Candrea-Dens, 206;
DAR; Rosetti, I, 117); cf. bg.
kjë, it.
che, prov., fr., cat., sp.,
port.
que. Cf.
căci.