căciór (căcioáră),
adj. –
1. (
Oaie) cu pete
albe în
jurul ochilor. –
2. Pătat,
stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este
foarte probabil
legat direct de
căciulă, ceea ce se explică prin
ideea de
cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor
albe. Sensul 3 se datorează particularităților
animalelor de acest
fel, cf.
breaz. După Cihac, II , 36, provine din mag.
kacer „
cochet,
prost”; Scriban semnalează o
asemănare,
pur întâmplătoare, cu rut.
kačur „
rață”. – Der.
căciorie, s.f. (extravaganță, unicitate);
căciori, vb. (a
păta; a
umple de
noroi).