calém (calémuri),
s.n. –
Birou, cancelarie. – Mr.
calem. Tc.
kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg.
kalem.
Sec. XVIII, înv. – Der.
calemgiu, s.m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de
mînă), din tc.
kalem kiari „
pictat cu
pensula”.