capîntórtură (capîntórturi),
s.f. –
Pasăre, sucitoare. Formație internă pe
baza lui
cap și un al doilea element der. din lat.
torquere. Trebuie
pornit, probabil, de la *
capîntort (pentru
întort, azi întors, cf.
tort),
schimbat prin analogie cu *
tortură (‹ lat.
turtur),
forma primitivă de la
turturea, cf. it.
tortola. Pentru
compunere, ct. it.
torcicollo, fr.
torcol, sp.
torcecuella; în
rom., aceeași
pasăre se numește
vărtecap sau
sucitoare, care se
referă la aceeași caracteristică.