căpútă (căpúte),
s.f. –
1. Parte a încălțămintei care acoperă
partea superioară a
labei piciorului. –
2. Parte de deasupra a
labei piciorului. Origine incertă. Este
clară legătura sa cu sl.
kopyto (›
rom.
copită); sl.
kopytĭce „
tip de încălțăminte”,
dar nu este
clară calea acestui der. Cf. mag.
kapta „
calapod de
pantofi” (Cihac, II, 487;
DAR),
alb.
këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188
îl derivă cu
mică probabilitate, din tc.
papuç (Berneker 484). Der.
căputa, vb. (a pune căpute noi);
căputar, s.m. (cizmar);
căputătură, s.f. (
pantofi vechi;
pantofi în
general);
încăputa, vb. (a
căputa; a repara).