casáp (casápi),
s.m. – Măcelar. – Mr.
căsap, megl.
casap. Tc.
kasab, din per.
hasap, cuman.
casap (Șeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης,
alb., bg., sb.
kasap. – Der.
căsăpi, vb. (a
omorî, a măcelări);
căsăpie, s.f. (măcelărie);
casap-bașa, s.m. (căpetenie a
breslei măcelarilor).