catalígă (-gi),
s.f. – Picioroange. – Var. (Mold.)
catalică, cătălig(ă), catarig(ă), cătărig(ă), etc. –
Cătărig, s.m. (înv., tînăr, adolescent). Origine incertă. Este posibil să fie
vorba de o creație expresivă, cf.
Graur,
BL, IV, 97; însă nu este
sigur că originea sa trebuie căutată în
rom. În
general se pune legătură cu bg.
katerjaga „
scară” (
DAR; Candrea; cf. Bogrea,
Dacor., IV, 812, unde se explică și legătura semantică
între „articulație,
picior” și „tînăr”). Mai
ușor ar fi să
plecăm de la sb.
kotrig „articulație”,
koturige „
felie”; în acest
caz ar fi cuvînt identic cu
cătărigi (var.
cotoroage), s.f. pl. (
piftie din
picioare de
porc), pe care
DAR îl consideră cuvînt diferit; și probabil și de la
cotonoage, s.f. pl. (
picioare,
labe), cu der.
cotonogi, vb. (a
bate). – Der. (înv.)
cătărigie, s.f. (adolescență).