ceáră
s.f. –
1. Produs natural care se înmoaie și se
topește, cu numeroase întrebuințări. –
Ceară roșie, ceară de
sigiliu. –
2. Cerumen. –
3. Plantă (Hoya carnosa, Asclepias carnosa). – Mr.
țeară, istr.
țerę. Lat.
cēra (Pușcariu 328; Candrea-Dens., 229; REW 1821;
DAR); cf. it., prov., cat., sp.,
port.
cera, fr.
cire. – Der.
ceriu, adj. (gălbui);
cerar, s.m. (negustor de
ceară; lumînârar);
cerărit, s.n. (înv., impozit pe
ceară);
cerărie, s.f. (magazin de
ceară);
cerui, vb. (a da cu
ceară);
ceruială, s.f. (ceruire);
ceruitură, s.f. (ceruire). Pentru
cerițică, cf.
cerențel.