cehăí (-ắiesc, -ít),
vb. –
1. A
lătra. –
2. A plictisi, a
sîcîi, a
bate la
cap. – Var.
cihăi, cehni. Pare a se
baza pe creația imitativă mag.
csah, care reproduce lătratul, cf. mag.
csaholni „a
lătra” și „
ceahlău”. Mai
puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 52, din
pol.
syczéć, sykać „a
fluiera”, sau
cea a lui Scriban, din rut.
čihati „a
strănuta”. – Der.
ceahnă, s.f. (cîine; zgîrcit,
calic);
cehnit, s.n. (
lătrat);
cehnitură, s.f. (
lătrat);
ciohotă, s.m. (la
nunțile tipice din
Banat și Trans., organizatorul petrecerii).