șfac,
șfacuri, s.n. (reg.)
1. laț.
2. unealtă cu care se strânge buza de
sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit.
3. bucată de lemn folosită la strângerea, prin răsucire, a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de
fân, de lemne etc.).