cer (céri),
s.m. – Varietate de
stejar (Quercus cerri). – Mr.
țer, istr.
cer. Lat.
cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848;
DAR); cf.
alb.
kjar (Philippide, II, 636), it.
cerro (it. din
sud cerza, cf. și toponimul toscan
Cerreto). Există și în bg., sb.,
cer, slov.
čer(a), cuvînt pe care Miklosich,
Etym. Wb., 28 și Berneker 123
îl consideră derivat
direct din lat. (Cihac, II, 432
crede că
rom. provine din sl.). Este posibil ca din
rom. să derive mag.
cser (Candrea,
Elemente, 406). – Der.
ceret, s.n. (stejăriș);
ceroaică, s.f. (
stejar de
piatră, Quercus ilex).