șleau3,
șleauri, s.n.
1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul
hamului de orcic (v.).
2. (reg.; în forma:
jleau) bucarul
hamului.
3. (reg.)
ham.
4. (reg.)
parte a crucii căruței de care se prinde orcicul.
5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.