cerní (cernésc, cernít),
vb. –
1. A înnegri, a vopsi în
negru. –
2. A
îmbrăca în
doliu. –
3. A se
călugări. –
4. A întrista, a
amărî, a
supăra. Sl.
črŭniti „a înnegri”, de la
crŭnŭ „
negru” (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48). Adj. s-a
păstrat în
rom. doar ca
nume de
oi (
cernă), de
boi (
cernea), de cîini (
cernei) și de rîuri (
Cerna), ca și în mai
multe toponime (
Cernica, Cernăuți). – Der.
cerneală, s.f. (acțiunea de a înnegri sau de a vopsi în
negru; colorant
negru în
general;
doliu;
necaz, cerneală
neagră; cerneală în
general; Arg.,
cafea), din sl.
črŭnilo, cu suf. modificat după
rom. -
eală (
Iordan,
Dift., 82;
DAR);
cernica s.f. (Arg.,
carte de
joc, optar), probabil aluzie la
mănăstirea Cernica,
deși nu este
clară explicația;
cernușcă, s.f. (
plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din
rus.
černuška (Tiktin);
ciornă, s.f. (concept, bruion), din
rus.
čornyi „
negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48);
ciornaie, s.f. (Mold.,
animal sfrijit);
ciornei, s.m. (
persoană cu
tenul măsliniu);
ciorni, vb. (a
face o
ciornă);
ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din bg.
černoglava „
cap negru” (Pușcariu,
JB, XVI, 222).