chenár (chenáre),
s.n. –
1. Margine, bordură. –
2. Cadru. –
3. Toc,
cadru,
ramă de
fereastră sau de
ușă. – Mr.
chinare. Tc.
kenar (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι,
alb.
kienar (Meyer 222), bg.
kenari, sb.
cenar. – Der.
chenărui, vb. (a
mărgini, a
înconjura).