ștremeleág
,
ștremelége și
ștremeleáguri, s.n. și
ștremelégi, s.m. (reg.)
1. (s.n.) tulpină
fără ramuri sau
fără frunze.
2. (s.n.) băț, bâtă.
3. (s.n.) furcă de tors.
4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb,
fără boabe.
5. (s.n.)
parte a cozii calului pe care crește părul.
6. (s.m.) om înalt și slab.