chílă (chíle),
s.f. –
Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la
jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (
chilă de Stambul = 22
banițe sau 440
ocale;
chilă de Salonic = 3,75 ori
cea dinainte;
chilă de Brăila = 8
banițe sau 3,963 hl;
chilă de Galați sau
de Moldova = 2 mierțe sau 20
banițe,
adică 4,16 hl;
chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc.
kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf.
alb.
kilë. – Der. (înv.)
chiligiu, s.m. (
hamal).