chilipír (chilipíruri),
s.n. –
1. Lucru
ieftin,
cumpărare de
marfă la un
preț mic. –
2. Pleașcă. – Mr.
chilipure, megl.
chilipir. Tc.
kelepir (Roesler 596; Șeineanu, II, 111; Meyer 221; Lokotsch 1156; Ronzevalle 147); cf. ngr. ϰελεπίρι, sb.
ćelepir. – Der.
chilipirgi, vb. (a
căuta chilipiruri; a înșela);
chilipirgiu, s.m. (oportunist), din tc.
kelepirci.