TAS,
tasuri, s.n. (Înv.)
1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astăzi) talerul cântarului pe care se pune marfa pentru a fi cântărită. ♢ Expr.
A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul când bărbierește.
2. Cupă; ceașcă (de lut).
3. Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion.
[Var.: teas s.n.] – Tc.
tas.