chinéz (chinéji),
s.m. –
1. (Înv.)
Domn,
șef al unei comunități de
oameni liberi. Existența sa este atestată cu
începere din
sec. XIII, în Trans. și Munt.
Erau căpetenii de grupări populare ce
cuprindeau un
județ sau o
vale, cu funcții pe viață, administrative și judecătorești. În Munt., pare a fi
termen oficial, care
îl traduce pe cel popular
județ. –
2. (
Banat)
Primar, judecător comunal. – Var.
cneaz, cnez. Sl.
kŭnedzŭ din got. *
kunnigs, germ.
König (
DAR). A intrat în
rom. prin intermediul sb.
knez sau al mag.
kenéz (
DAR presupune că pătrunderea sa a
avut loc de la nord la
sud), cf.
rus. rut.
knjazĭ „principe.” V. și Miklosich,
Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 64. Var.
cneaz, folosită în
trecut ca
termen oficial în documentele slave, a
început să se folosească începînd de la sfîrșitul
sec. XVII, cu sensul
propriu din
rus. – Der.
chineji, vb. (
Banat, a
face uneori pe
primarul);
chinezat, s.n. (principat);
cnezat, s.n. (principat);
cnezie, s.f. (înv., principat).