Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția solea definiție dex
solea
găsește rime pentru
solea
LÍMBĂ,
limbi
,
s.f.
I.
Organ
musculos
mobil
care se
află
în
gură
,
servind
la
perceperea
gustului
, la
mestecarea
și la
înghițirea
alimentelor
, la
om
fiind
și
organul
principal
de
vorbire
. ♢ Expr.
A-și
înghiți
limba
=
a)
a
mânca
cu
poftă
;
b)
a se
abține
de a
spune
ceva
nepotrivit
;
c)
a fi
foarte
tăcut
.
A
alerga
(sau a
umbla
) după ceva
(sau
după cineva) cu
limba
scoasă
= a
căuta
cu
orice
preț
să
obțină
sau să
găsească
ceva sau pe cineva de care are
mare
nevoie
.
A
scoate
(sau
a-i
ieși
)
limba
de-un
cot
=
a)
a-și
pierde
respirația
, a
gâfâi
;
b)
a
munci
mult
, a fi
foarte
ostenit
.
A avea
limbă
de
aur
= a avea
darul
de a
vorbi
frumos
,
elocvent
. A
fi cu
limba
(
fagure
) de
miere
= a
vorbi
frumos
,
prietenos
,
amabil
.
A avea
limbă
lungă
sau
a fi
lung
de
limbă
(sau
limbă
lungă
)
= a
vorbi
prea
mult
, a fi
flecar
.
A avea
mâncărime
de
(sau
vierme
la)
limbă
= a fi
limbut
, a nu
păstra
o
taină
.
A fi
slobod
la
limbă
(sau
limbă
slobodă
)
= a
spune
multe
cu
sinceritate
și
fără
prudență
, a
spune
și ce nu
trebuie
.
A-și
scurta
limba
= a
vorbi
mai
puțin
.
A
scurta
(sau a
tăia
, a
lega
)
limba
cuiva
= a
opri
, a
împiedica
pe cineva să
vorbească
.
A
prinde
(la)
limbă
= a
căpăta
curaj
, a
începe
să
vorbească
.
A i se
lua
(sau
a-i
pieri
, a i se
încurca
, a i se
îngroșa
cuiva)
limba
sau a
nu avea
limbă
(de
grăit
)
= a nu avea
curajul
să
vorbească
.
A-și pune
frâu
la
limbă
sau
a-și ține
(sau
băga
)
limba
(în
gură
)
= a se
feri
de a
spune
ceea ce nu
trebuie
, a
tăcea
.
(A avea)
limbă
ascuțită
(sau
rea
, de
șarpe
)
= (a fi)
răutăcios
,
malițios
în tot ce
spune
.
A
înțepa
cu
limba
= a fi
ironic
, a
batjocuri
.
A
trage
pe cineva de
limbă
= a
descoase
pe cineva, a
căuta
să
afle
tainele
cuiva.
A fi cu
două
limbi
sau
a avea mai
multe
limbi
= a fi
mincinos
,
fățarnic
,
prefăcut
.
A-și
mușca
limba
= a
regreta
că a
vorbit
ceea ce nu
trebuia
.
A-i
sta
(sau
a-i
umbla
, a-i
veni
) pe
limbă
= a nu-și
putea
aminti
pe
loc
de ceva
cunoscut
.
II.
1.
Sistem
de
comunicare
alcătuit
din
sunete
articulate
,
specific
oamenilor
, prin care
aceștia
își
exprimă
gândurile
,
sentimentele
și
dorințele
;
limbaj
,
grai
.
2.
Limbajul
unei
comunități
umane
,
istoric
constituită
,
caracterizat
prin
structură
gramaticală
,
fonetică
și
lexicală
proprie
. ♢
Limbă
comună
=
a)
stadiu
în
evoluția
unei
limbi
,
anterior
diferențierii
dialectale
;
b)
koine
. ♦
Fel
de
exprimare
propriu
unei
persoane
, în
special
unui
scriitor
.
3.
Totalitatea
altor
mijloace
și
procedee
(
decât
sunetele
articulate
)
folosite
spre
a
comunica
oamenilor
idei
și
sentimente
.
Limba
surdomuților
.
4.
(Înv. și reg.)
Vorbă
,
cuvânt
;
grai
,
glas
. ♢ Expr.
Cu
limbă
de
moarte
= ca
ultimă
dorință
(
exprimată
pe
patul
morții
).
A
lega
pe cineva cu
limbă
de
moarte
= a
obliga
pe cineva (prin
jurământ
) să-ți
îndeplinească
o
ultimă
dorință
,
exprimată
înainte
de
moarte
.
5.
(Înv.)
Prizonier
folosit
ca
informator
asupra
situației
armatei
inamice
.
6.
(Înv. și arh.)
Comunitate
de
oameni
care
vorbesc
aceeași
limbă
;
popor
,
neam
,
națiune
.
III.
Nume
dat
unor
obiecte
,
instrumente
etc. care
seamănă
formal
sau
funcțional
cu
limba
(
I
).
1.
Bară
mobilă
de
metal
,
agățată
în
interiorul
clopotului
, care, prin
mișcare
,
lovește
pereții
lui, făcându-l să
sune
.
2.
Fiecare
dintre
arătătoarele
ceasornicului
. ♦
Pendulul
unui
orologiu
.
3.
Obiect
de
metal
, de
os
, de
material
plastic
etc. care
înlesnește
încălțarea
pantofilor
;
încălțător
.
4.
Bucată
de
piele
, de
pânză
etc.
lungă
și
îngustă
, care
acoperă
deschizătura
încălțămintei
în
locul
unde aceasta se
încheie
cu
șiretul
.
5.
Lama
de
metal
a unui
cuțit
, a unui
briceag
etc.
6.
Flacără
de
formă
alungită
. ♦
Fâșie
de
lumină
care
străbate
întunericul
.
7.
Fâșie
lungă
și
îngustă
de
pământ
, de
pădure
etc.
8.
Deschizătură
,
gură
lăsată
la
cotețul
de
pescuit
.
9.
Compuse: (
Bot
.)
limba
-
apei
=
broscariță
;
limba
-
boului
=
plantă
erbacee
acoperită
cu
peri
aspri
și
țepoși
, cu
flori
albastre
,
roz
sau
albe
(
Anchusa
officinalis
);
limba
-
cucului
=
a)
ferigă
mică
cu
rizom
scurt
și
târâtor
, de
obicei
cu o
singură
frunză
penată
compusă
(Botrychium lunaria);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
de
culoare
albăstruie
-
liliachie
, care
crește
în
regiunile
subalpine
(
Gentiana
bulgarica);
limba
-
mielului
(sau
mielușelului
)
=
plantă
erbacee
acoperită
cu
peri
aspri
, cu
flori
albastre
sau
albe
;
arăriel
(Borago
officinalis
);
limba
-
oii
–
a)
plantă
erbacee
cu
frunze
dințate
și
spinoase
, cu
flori
purpurii
, care
crește
prin
locuri
umede
și
mlăștinoase
(
Cirsium
canum);
b)
mică
plantă
erbacee
cu
frunzele
dispuse
în
rozetă
și cu
flori
roz
grupate
în
spice
(
Plantago
gentianoides
);
limba
-
peștelui
=
plantă
erbacee
cu
frunzele
verzi
-
albăstrui
și cu
flori
violete
(Limonium
vulgare
);
limba
-
soacrei
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
plante
înrudite
cu
cactusul
, cu
tulpina
spinoasă
și
flori
roșii
,
albe
sau
galbene
;
limba
-
șarpelui
=
ferigă
mică
cu
rizomul
lung
, cu o
singură
frunză
, de
formă
ovală
,
răspândită
prin
locurile
umede
, prin
tufișuri
și
păduri
(Ophioglossum vulgatum);
limba
-
vrăbiei
=
plantă
erbacee
cu
tulpina
dreaptă
, cu
frunze
lanceolate
și cu
flori
mici
,
verzui
(Thymelaea passerina);
(Iht.)
limbă
-de-
mare
=
pește
marin
cu
corpul
oval
și
asimetric
, cu
ambii
ochi
situați
pe o
singură
parte
(Solea
nasuta
).
– Lat.
lingua.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia solea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK