cin (cínuri),
s.n. –
1. Clasă, rang,
categorie. –
2. Breaslă, corporație. –
3. Situație, poziție, funcție. Sl.
činŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag.
csin. – Der.
încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporații sau unui
ordin);
cinovnic, s.m. (funcționar, vînzător), din
rus.
činovnik (
sec. XIX, astăzi
rar).