ciói (-iuri),
s.n. –
1. Nod, umflătură, bătătură. –
2. Strachină,
blid. Origine necunoscută. După Bogrea,
Dacor., II, 655,
ar fi var. de la
acioaie; însă această der. pare
puțin probabilă.
Ar putea fi un der. de la acest cuvînt,
cioinac (var.
cioinag), s.n. (
foarfecă; varietate de
struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și
DAR îl derivă de
ciuin.