ciup (ciúpi),
s.m. –
1. Smoc de
păr,
moț,
tupeu. –
2. Șuviță,
plete, cîrlionț. –
3. Copac stufos, frunziș. – Mr.
ciup „
ață de cînepă”. Sl. (sb.
čup „
smoc”,
rus.
čup „
moț”), cf.
alb.
čupë „
plete”. Nu
poate proveni
direct din sb.,
cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului
rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu
ciuf. – Der.
ciupos, adj. (zbîrlit, ciufulit).