ciúrfă
s.f. –
Tencuire. Cuvînt expresiv, obținut prin regresiune de la un vb. *
ciurfui, care nu există,
dar care
fusese propus de
DAR; este
puțin probabilă legătura indicată
aici, cu mag.
csorva „
nisip”. – Der.
ciurfuială (var.
ciurluială, ciurufleacă), s.f. (mîl,
noroi).