cói (coáie),
s.n. –
1. Testicul. –
2. Contragreutate. – Mr.
col’u, pl.
coal’e, istr.
col’e. Lat.
cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038;
DAR); cf.
alb.
kulje „hernie”, it.
coglia, prov.
colh, v. fr.
coil (fr.
couille), sp.
cojón. – Der.
coios, adj. (cu testicule
mari).