colán (coláne),
s.n. –
1. Centură, legătură, brîu, cingătoare. –
2. Colier. –
3. Plantă (Botrychium lunaria). – Mr.
colane. Tc.
kolan „
curea” (Șeineanu, II, 141; Meyer 195; Lokotsch 1195); cf. ngr. ϰολάνι,
alb., bg.
kolan „
chingă”. La sensul 2 este
vorba desigur de o influență a it.
collana, fr.
collier; și cuvîntul it. provine din tc. (Battisti, II, 1011).