copáie (copắi),
s.f. –
Albie,
troacă dintr-o
singură bucată, făcută dintr-o
jumătate de trunchi de
copac scobit, ca o
luntre. Are folosiri multiple, ca
albie de
spălat,
covată de frămîntat,
lighean sau
leagăn, astfel încît
ajunge echivalent al
acestor cuvinte. – Mr.
cupane, megl.
cupană. Sl. (bg.
kopanja, sl.
kòpanja), din sl.
kopati,
kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64;
DAR), cf.
a scobi. Aceleiași
rădăcini sl. îi aparțin
copăi, vb. (a
săpa; a
prăși), cf. sb.
kópati „a
săpa”;
copancă, s.f. (Maram.,
groapă făcută de căderea unui
copac), din rut.
kopanka „
groapă”;
copeneață, s.f. (
cutie; piuliță de
pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat.