cormánă (cormáne),
s.f. –
1. Parte a
plugului care răstoarnă și mărunțește
brazdele, răsturnătoare. –
2. La
moara de
apă, stavilă. –
3. (Înv.)
Catarg. –
4. Ascuțire prea scurtă, care
tocește tăișul. – Var.
córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în
general der. de la mag.
kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13;
DAR; Gáldi,
Dict., 88), cuvînt care provine din sl.
krŭmilo „cîrmă”, cf.
cîrmi, și de
asemenea sb.
korman,
rus.
kormilo „cîrmă”; însă semantismul din
rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se
produs o contaminare cu
alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”.