s.f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona. – Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronație, s.f. (înv., încoronare); coronament, s.n. (cornișă), din fr. couronnement; coroniște, s.f. (plantă, Coronilla varia).