coțăí (-ắesc, -ít),
vb. –
1. A
mișca din
coadă. –
2. (Refl.) Despre cîini, a se împerechea. – Var.
coțoi. Creație expresivă, a
cărei intenție primitivă este imitarea unei mișcări ritmice, cf.
bîțîi, hîțîi, moțăî; caracterul său imitativ este
dovedit, în
plus, de terminația caracteristică -
ăi, cf.
colcăi, foșgăi, etc. Ca și în alte
cazuri,
coincide cu alte
creații spontane, cu care nu
poate avea legătură
directă, cf. it.
cozzare (› fr.
cosser) „a
lovi cu
coarnele”, sau slov.
kùcati „despre
animale, a se împerechea”, a
cărui origine expresivă este evidentă (pentru it.
cozzare se propune tradițional un lat.
*cottiare, însă cf. Prati).
DAR crede că este
vorba de
două cuvinte diferite, și pune în legătură
primul sens. cu rut.
kocofist „
codobatură”, și pe al doilea cu
cățeli, ambele
ipoteze la
fel de improbabile. După Cihac, II, 77, în legătură cu
rus.
kotitisja „despre pisici, a
făta”. Der.
coțăială, s.f. (împerechere, la cîini; Arg., copulație în
general);
coțac, s.m. (
pește dintr-o
specie nedefinită;
persoană slabă), pentru al
cărui prim sens cf.
fiță;
coțoi, s.m. (
țînc,
puști);
coțovei, s.m. (
cățel);
coțoveică, s.f. (
femeie stricată);
coțob, adj. (palavragiu, flecar; nesupus, recalcitrant);
coțobăi, vb. (a scociorî, a iscodi), var. de la
cociobăi;
coțobăni (var.
coțopăni, coțopeni, coțofeni), vb. refl. (a se
ridica, a se
înălța; a se mîndri, a se împăuna; a se strădui);
coțobîră (var.
coțoligă), s.f. (Trans.,
veveriță), cf. rut.
kocobirca;
încoțopi, vb. (despre
cocoși, a
călca găina), cuvînt care
lipsește în dicționare (cf. Macedonski:
cocoșii se apucau să încoțopească puicile prin bălării); coțofană, s.f. (
pasăre,
Pica caudata;
femeie care vorbește
mult; traversă), a
cărui der. se explică pornindu-se de la
coțofeni „a se împăuna”, datorită îngîmfării atribuite
acestei păsări în mentalitatea populară. Acest ultim cuvînt s-
ar explica, după Cihac, II, 652 și Scriban,
pornind de la ngr. ϰότζυφας „
sturz”; după Tiktin, în legătură cu it.
gazza.
DAR oscilează
între a-l pune în legătură cu
coțăi, sau cu rut.
kocofist „
codobatură”;
coțoflic, s.n. (
coadă de
porc), cuvînt folosit
aproape exclusiv în ghicitori);
coțulă (var.
coțușcă), s.f. (
femeie provocatoare);
coțuș, s.m. (
persoană băgăcioasă). Cf.
cotei.