cotrúță (cotrúțe),
s.f. –
1. Vatră,
partea din
față a
cuptorului sau a
sobei. –
2. Apărătoare la
horn. –
3. Lanț pentru
ceaun. –
4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau
găini. – Var.
cotreț, cătreț. Sl. (slov.
kotrec), cf.
ceh.
katrč „
colibă”; mag.
katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea,
Dacor., III, 741).
DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și
îl derivă pe cel anterior din bg.
kótor „
groapă”,
fiind însă
puțin probabil să fie
așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să
avem în
vedere vechiul obicei popular de a
face o
nișă sub
vatră pentru
animalele mici,
cum sînt pisicile,
cățeii,
puii, pentru a folosi astfel
căldura sobei. Cf.
coteț, ca și legătura semantică a lui
cotar, cu
cotîrlău.