crátiță (crátițe),
s.f. –
1. Vas de bucătărie de gătit. –
2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban
îl pun în legătură cu bg.
kratičĭka „
puțin înalt”, sb.
kratica „scurtare”, cratița
fiind un
vas scund. După Meyer 129, din sl.
gratičĭka „
grație”.