PALÁDIU2
s.n. (< lat., fr. palladium; cf. gr. Palladion < Pallas) 1. Statuie (de lemn) a zeiței Pallas Atena (adusă de la Troia și plasată în templul Vestei din Roma), socotită ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ceea ce servește ca mijloc de ocrotire, de apărare, de conservare. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)