cúlă (cúle),
s.f. –
1. Turn,
foișor. –
2. Casă boierească fortificată. –
3. Turn boltit în care se
păstra visteria, în
palate. –
4. Tezaur, bogăție. –
5. Beci boltit. – Mr., megl.
culă. Tc.
kula, din arab.
kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές,
alb.
kulë, bg., sb., cr.
kula.