cúmpănă (cúmpene),
s.f. –
1. Balanță, cîntar. –
2. Balanță, constelație. –
3. Cantitate de brînză ce reprezintă cîștigul propietarului unei
turme. –
4. Așchie. –
5. Pîrghie. –
6. Targă, brancardă. –
7. Dispozitiv de
scos apa din fîntînă. –
8. Balansoar, culisă. –
9. Pendulă. –
10. Orcic,
cruce. –
11. Greutate cu
plumb. –
12. Echilibru, echidistanță. –
13. Ponderație, cumpătare. –
14. Margine, limită, frontieră. –
15. Linia despărțitoare a
apelor. –
16. Șovăială, bîlbîială, năuceală. –
17. Pericol,
necaz,
belea. Sl.
kǫpona, din lat.
campana (Miklosich,
Slaw. Elem., 27; Miklosich,
Lexicon, 329; Cihac, II, 87; Byhan 314; Berneker 600; Conev 78), cf. bg.
kăpona,
alb.
kumpóna. Der.
directă din lat. (Schuchardt,
Vokalismus, III, 51; Șeineanu,
Semasiol., 181), nu este posibilă, cf. Densusianu,
Rom., XXXIII, 277. – Der.
cumpăni, vb. (a cîntări; a echilibra, a
egala; a compara, a pune în
balanță, a
confrunta; refl., a se
asemăna, a fi la
fel; a considera, a
aprecia; a
măsura, a calcula; a
trece dincolo de zenit, a
începe să coboare; a fi în echilbru instabil; refl., a intenționa, a se gîndi la, a plănui; refl., a oscila, a fluctua; refl., a
șovăi, a se îndoi, a oscila; a
sta în echilibru; a contrabalansa, a echilibra);
cumpănitor, adj. (care cumpănește);
cumpăneală, s.f. (echilibru, cumpănire, chibzuială);
descumpăni, vb. (a dezechilibra);
necumpănit, adj. (nechibzuit);
precumpănitor, adj. (decisiv, determinant). După Edelspacher 17, din
rom. provine mag.
kompona.