cur (cúruri),
s.n. –
1. Șezut,
fund. –
2. Anus. –
3. Buci. –
4. Fund,
parte posterioară sau inferioară a unor
obiecte. – Mr., megl., istr.
cur. Lat.
cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984;
DAR); cf., it. sp.
culo, prov., fr., cat.
cul, port.
cú. – Der.
curar, s.n. (opritoare la
ham);
curos (var.
cureș), adj. (cu
fundul mare);
curimănos, adj. (cu
bucile mari).