cúrpen (cúrpeni),
s.m. –
1. Tulpină de
plantă agățătoare,
tulpină sarmentoasă. –
2. Nume dat mai
multor plante agățătoare (Clematis vitalba; Clematis recta; Lonicera xylosteum; etc.). – Mr.
curpan, curpăn. Origine incertă. Se consideră în
general că provine din
alb.
kurpen, kuljpër (Densusianu,
Rom., XXXIII, 277; Meyer 213; Philippide, II, 710;
Pascu, II, 219; Rosetti, I, 115;
DAR); însă nu se
spune nimic despre originea cuvîntului albanez. Pe de altă
parte, nu pare posibil să se
facă abstracție de identitatea semantică și de asemănarea fonetică a
acestui cuvînt cu
curmei, care de
asemenea s-a folosit probabil cu
forma *
curman, cf. rezultatul rut.
kurmán. Este posibil ca ambele
cuvinte să fie în legătură cu
crîmpei „
bucată,
felie,
capăt”, din al
cărui consonantism primitiv
par a fi rezultat ambele var.; cf. și
curfan, var. din Trans. a lui
curpen, și
crînf, var. din Trans. a lui
crîmpei. – Der.
curpenos, adj. (sarmentos);
carpeniș, s.n. (
bălării,
tufe);
(în)curpeni, vb. (a înfășura, a răsuci);
curpeniță, s.f. (varietate de clematită).
Dacă presupunerea
noastră este exactă, trebuie să
deducem că
alb.
kurpen provine din
rom. sau din mr.