deșért (-șártă),
adj. –
1. Pustiu, nepopulat. –
2. Gol, care nu conține
nimic în interior. –
3. Van,
sterp, zadarnic. Mr. (
dișertat), megl.
dișǫrt, istr.
deșǫrt. Lat.
dĕsĕrtus (Pușcariu 515; Candrea-Dens., 487; REW 2592). – Der.
deșert, s.n. (
gol;
pustiu);
deșerta, vb. (a goli, a evacua), mr.
dișertare (după Pușcariu 517 și Candrea-Dens., 488, din lat.
*dĕsĕrtāre,
ipoteză ce pare inutilă);
deșertăciune, s.f. (vanitate);
deșertate (var.
deșerție), s.f. (înv., vanitate).