deslușí (deslușésc, deslușít),
vb. – A
distinge, a recunoaște. –
2. A
lămuri, a explica. Sl. (
rus.)
doslušati „a
asculta pînă la sfîrșit” (Cihac, II, 100; Candrea; Scriban), cu
schimbare de pref. ca în
desăvîrși sau
destoinic. – Der.
deslușit, adv. (
clar);
deslușitor, adj. (explicativ);
deslușeală, s.f. (explicație, lămurire);
nedeslușit, adj. (obscur; adv., neclar).