despúne (-n, -ús),
vb. – A
guverna, a
domina, a cîrmui, a
conduce. Lat.
dĭspōnĕre (Pușcariu 527; REW 2682; Candrea-Dens., 1465; Tiktin; Rosetti, I, 166). Este înv (
sec. XVI-XVII), și der.
despuitor, s.m. (conducător,
șef, căpetenie);
despus, s.n. (dominație, cîrmuire). Cf.
dispune.