destrămá (destrám, destrămát),
vb. – A se
rupe, a se zdrențui, a se
desface o țesătură. – Mr.
distrămedz, distrămare, megl.
distram. Lat. *
dĭstramāre, de la
trama (P. Papahagi,
Notițe, 19;
Pascu, I, 171; Tiktin), cf. mr.
tramă „urzeală”; sau, mai probabil, de la
tramă, care trebuie să fi existat în
rom.
veche și care astăzi se folosește ca neol. – Der.
destrămătură, s.f. (
fire rupte sau destrămate dintr-o țesătură).