dîrlóg (dârlógi),
s.m. –
1. Curea, frîu. –
2. Perniță folosită ca suport pentru coc (în Trans.). – Var.
dălog (
sec. XVI, înv.),
dîrloagă. Sl. *
dologŭ „adăugat”, de la
dologati „a
adăoga” (Cihac, II, 91; Tiktin; Candrea; Scriban; Philippide, II, 268). Sunetul
r nu este
clar, însă cf.
bîrlog, pîrlog. Cuvîntul se folosește
mult în expresia
slugă la dîrloagă, literal „
slugă de
categorie joasă”; astăzi se
înțelege aproape general ca „serv al cuiva care nu are rangul de a avea servi” sau „
persoană care a
decăzut mult”. Astfel se explică
faptul că
dîrloagă are astăzi sensul de „
persoană neînsemnată” (Scriban), sau
chiar „mîrțoagă” (Candrea), probabil
fără nici un fundament real. Totuși, în
general se consideră că
dîrloagă „mîrțoagă” este cuvînt diferit de
dîrlog „frîu”; după Candrea,
dîrloagă este
legat de bg.
draglă „
slabă”.